William Herschel, singurul compozitor astronom. Descoperitorul planetei Uranus

Născut în Hanovra, Germania, la 15 noiembrie 1738 (și decedat la 25 august 1822, în Slough, Marea Britanie), Herschel a fost un „Einstein al timpului său”, așa cum l-a caracterizat Sarah Waltz, profesor asociat de istoria muzicii la Universitatea Pacificului din California, citată de New York Times în 2022, anul care marca 200 de ani de la moartea omului de știință, cu diferența că, desigur, „Herschel era mult mai bun la muzică decât Einstein”.

William Herschel a fost un pionier al clasificării și cercetării sistematice a cerului, a fost unul dintre primii astronomi „profesioniști”, a descoperit radiația infraroșie, planeta Uranus și alte 2500 de obiecte cerești, a emis ipoteza că nebuloasele sunt compuse din stele, a dezvoltat o teorie a originii Universului – cosmogonia – conform căreia, inițial, stelele erau împrăștiate în spațiul infinit, și alta care susținea ideea că stelele se nasc și mor la fel ca și ființele vii și, pe lângă toate acestea, plus multe alte recunoașteri care i se atribuie, William Herschel a fost un compozitor prolific. Deși cei mai mulți dintre istorici și biografi s-au axat pe latura științifică a lui William Herschel, este just a fi menționată și contribuția acestui Einstein artistic al vremii sale pe care a avut-o ca muzician.

• Un fenomen întâlnit pe aproape toate continentele Pământului ar putea exista și la polii Soarelui
• O cometă „centaur” a erupt de patru ori în mai puțin de 48 de ore

A compus 24 de simfonii, arii pentru concerte, sonate pentru vioară, șase sonate pentru clavecin, muzică pentru slujbele bisericești și alte lucrări, compoziții ce au fost influențate de muzica timpului său, în special de stilul clasic al lui Haydn și Mozart, talentele sale muzicale, inclusiv cele de dirijor, fiind recunoscute încă din vremea în care trăia.

În deschiderea cvadruplă a Simfoniei nr. 8 a lui William Herschel, scrie New York Times, există un pasaj care „sună ca unul dintre cântecele pop delicat reorchestrate din Bridgerton”, vedetele concertului fiind viorile ale căror acorduri se armonizează ca într-un dialog profund ale sunetelor și sufletelor.

Herschel s-a născut la 15 noiembrie 1738 în Hanovra, Germania, iar mai târziu s-a mutat în Anglia, unde a devenit cetățean britanic naturalizat. Se prea poate ca apropierea de muzică să-i fi fost inspirată de tatăl său, oboist de meserie și conducătorul fanfare militare din Hanovra. Astfel a ajuns să învețe, la rândul său, să cânte la oboi, dar și la alte instrumente, cum ar fi vioara și orga, alăturându-se și el fanfare în care performa tatăl lui. Muzica a făcut parte din viața lui Herschel timp de 45 de ani, de-a lungul carierei sale de muzician lucrând ca profesor, compozitor, interpret. impresar în nordul Angliei, iar mai târziu fiind angajat constant ca organist al Bisericii Parohiale din Halifax, în West Yorkshire. În 1776, primind o oferă mult mai avantajoasă pe care a acceptat-o fără să tăgăduiască, William Herschel s-a mutat în Bath, devenind parte a cercurilor de intelectuali și a clasei superioare a societății și prezentându-și muzica în cadrul unei noi capele în care Herschel și-a construit un mic imperiu muzical, spectacolele și concertele sale fiind susținute pe bază de abonament, așa cum scrie New York Times.

Muzica, pentru Herschel, era alături de aritmetică, geometrie și astronomie, unul dintre pilonii de bază ai centrului său de interes, dar cu toate acestea, și-a lăsat cel mai mult amprenta în domeniul astronomiei. În 1781, în timp ce scruta cerul nopții cu un telescop proiectat și construit de el însuși, Herschel a văzut Uranus, prima planetă descoperită cu ajutorul unui telescop, o descoperire care avea să-I aducă numeroase aplauze și recunoaștere în comunitatea științifică.

Paznicul cerului

Herschel era atras de misterele cerului, astfel că noapte de noapte, ori de câte ori Luna și vremea îi permiteau, scruta imensitatea universului singur sau în compania surorii sale, Caroline, care îi nota cu interes observațiile. Atunci când norii acopereau ca o perdea opacă cerul, opturându-i vederea către lumea sa cosmică, William Herschel tocmea un paznic care avea datoria să-l anunțe imediat ce norii se risipeau. Dedicarea lui Herschel pentru astronomie l-a transformat și în inventator și constructor de telescoape, pe multe dintre ele vânzându-le pentru a-și complete veniturile.

În 1786 s-a căsătorit cu văduva unui prieten al său, Mary Pit, cei doi părăsind Observatory House din Slough, acolo unde locuise cu sora lui Caroline, și mutându-se în casa lui Pitt.

Munca de cercetare și studiul continuu al sistemului solar au început să dea roade la 13 noiembrie 1790, când Herschel, scrie brotannica.com, a observat o nebuloasă, descrisă de el ca  „o stea centrală înconjurată de un nor de fluid luminous”, descoperire care, de altfel, contrazicea opiniile sale anterioare.  „Până atunci, William afirmase că multe nebuloase pe care nu reușea să le organizeze în stele chiar și cu ar putea fi un fel de universuri insulare îndepărtate” – ceea ce astăzi poartă numele de galaxii.  „Cu toate acestea, a revenit asupra ideilor sale inițiale, concluzionând că steaua centrală pe care o observase se condensa din norul înconjurător sub acțiunea forțelor gravitaționale”.

Despre stele, Herschel spunea că sunt la fel de strălucitoare, astfel încât diferențele de strălucire aparentă sunt un indice doar al diferențelor de distanță, în numeroaselor dovezi care contraziceau această presupunere a lui.

Astronomul regelui

Între 1783 și 1802, Herschel a definitivat teorii care, printre altele, vorbesc despre descoperirea a 2.500 de nebuloase, „roiuri stelare”,  a identificat 848 de stele duble – perechi de stele care apar apropiate în spațiu, a efectuat măsurători ale luminozității comparative a stelelor observând că „stelele duble nu apăreau întâmplător, ca urmare a împrăștierii aleatorii a stelelor în spațiu, ci că acestea se roteau una în jurul celeilalte”, a scris lucrări privind mișcarea sistemului solar în spațiu, a descoperit, în 1800, razele a infraroșii, și a venit cu cercetări de pionierat în ceea ce privește planetele.

În martie 1781, cu ajutorul unuia dintre primele sale telescoape, William Herschel, acel compozitor care între timp devenise și un dirijor al muzicii stelare și planetare, a descoperit planeta Uranus, despre care într-o primă fază crezuse că este doar o cometă, botezându-și obiectul ceresc „Georgium Sidus”, spre marea încântare a regelui George al III-lea, care i-a oferit mai târziu un salariu onorabil și titlul de „astronomul regelui”, devenind, în același timp, cavaler, titlu care îi sublinia statutul său de figură proeminentă în comunitatea științifică.

Prin munca sa vizionară, Herschel nu numai că a remodelat înțelegerea noastră a cosmosului, dar a și inspirat generații de astronomi să depășească limitele cunoașterii umane, munca sa de cercetare, inclusiv proiectarea telescoapelor, punând bazele astronomiei stelare și galactice moderne.

William Herschel a murit la 25 august 1822, în Slough, Regatul Unit. A decedat la vârsta de 83 de ani din cauze naturale.

Surse:

https://www.encyclopedia.com/people/science-and-technology/astronomy-biographies/sir-william-herschel

https://www.britannica.com/biography/William-Herschel/Theory-of-the-evolution-of-stars

https://www.nytimes.com/2022/06/27/arts/music/william-herschel-astronomy-music.html

Vă mai recomandăm să citiți și:

Astronomii au văzut pentru prima dată în timp real o gaură neagră masivă care s-a trezit în centrul unei galaxii

Cea mai lentă stea neutronică i-a uimit pe astronomi

Astronomii au detectat, în premieră, stele masive și magnetice dincolo de Calea Lactee

De ce se comportă ciudat stelele din centrul Căii Lactee? O echipă de astronomi ar fi rezolvat misterul!